Şi mai mult nisip
zilele astea încep cu amintirea vacanţelor de altă dată:
în fiecare dimineaţă cineva se aşază pe marginea patului
mă întreabă dacă nopţile sunt imprimate pe piele
dacă am visat cum mă acoperă nisipurile.
[mirosul tău de brad se răspândeşte în camera mea.]
(vară de vară, mi se spune că ai dispărut. că trupul nu a fost găsit,
pluteşte într-o mare. când intru astăzi în ea, închid bine ochii)
te întreb dacă sub mare ai văzut vreodată munţii.
dacă îi poţi face să dispară, apoi să apară din nou
o să-ţi aduc ceva dintr-o ţară străină, să semene cu tine.
un copil cu păr auriu, pe care l-am crescut aici, în mare.
vrăjile pe care le facem seamănă cu dimineţile noastre.
ne trezim trupurile odată cu peştii, ni le afundăm sub dune de nisip.
ne izbesc de malurile ţărmurilor
şi plutesc grotesc. uneori aşteptăm ore întregi să reapară
(vară de vară, mi se spune că ai dispărut. că trupul nu a fost găsit,
pluteşte într-o mare. când intru astăzi în ea, închid bine ochii)
*
de atunci, unghiile nu îmi mai cresc. le acopăr cu mâinile altora,
apoi mă îndepărtez. oamenii se aşază lângă mine
şi vor să prindem dimineţile împreună
fără să ştie că niciodată nu îmi iau rămas-bun.
(sunt ca un vapor de lemn în care port doar morţii)
Nisip negru
de astăzi e doar un nisip negru
în care îmi afund trupul. când înaintez în el nu găsesc nimic,
tălpile îmi sunt tăiate de cioburi mari şi chipul nou se reflectă în ele.
e ca şi cum zdrobeşti obiecte moi înăuntrul tău. iei un pumn de sticlă
pe care îl laşi să curgă. şi tot nu simt.
de mâine mă îndrept spre ţinuturile sudului
unde totul e înverzit.
dimineaţa asta seamănă cu toate dimineţile de dinainte,
cu nopţile fără somn. eram aproape.
îţi simţeam pielea crescută pe mine, mă înveleam cu ea
şi frica era dată afară. vroiam să te văd
acolo unde nu mai era linişte şi nu reuşeam să mă eliberez de tine,
unde durerea începuse
să fie a ta. aproape plăcută, aproape aici.
nu o să ne revedem. un nisip negru mă murdăreşte din cap până în picioare.
mă descalţ fără să-l şterg şi port încălţările altora.
sunt mari şi picioarele mele se târăsc în ele. merg aşa ore întregi
*
ştiam că tot ce vine dintr-un nisip nu se schimbă
că smalţul creşte doar pe oasele de animale aduse la mal
că frumuseţea lor durează mult
o voce caldă îmi spune să îmi las hainele aici
să merg în apă fără teamă. acolo unde tu ai spălat malurile de zeci de ori.
unde te-ai întins ca iarba.
să-mi las corpul să cadă
şi oasele se vor sfărâma de stânci
