Un cadou de la altcineva
eu chiar am intrat cu cizmele în viaţa ta
aşa mi-ai spus
după ce mi-ai deschis uşa:
în apartamentul acesta e cam toată viaţa mea
aveam pantalonii băgaţi
în nişte încălţări de piele înalte
până sub genunchi
le primisem cadou de la altcineva
dar nu le purtasem niciodată
fiindcă mi se păreau caraghioase şi puţin cam mari
am dat să mă descalţ
dar pentru asta ar fi trebuit să mă ajuţi
adică să mi le tragi pur şi simplu din picioare
aşa că mi-ai zis:
haide intră
nu te descălţa
la mine nu se descalţă
intră haide
am păşit în sufragerie ca un domnitor în sala tronului
rar şi apăsat
şi m-am oprit
deşi cu cizmele alea puteam să ajung
nu doar până în dormitor
nu doar la vecinii de dincolo de pereţi
ci până la capătul lumii şi chiar mai departe
stai pe scaun pe canapea sau unde vrei tu
şi ai făcut un gest cu mâna
care mi-a dat curaj
dacă asta înseamnă să-ţi recunoşti inima
fără să-i auzi bătăile
m-am aşezat
iar după câteva ore
ai dus uimită la gură aceeaşi mână
şi ai şoptit
am vorbit câte-n lună şi-n stele
parcă noaptea a venit mai repede peste noi
ştiam că trebuia să plec
ba chiar voiam să plec
m-am şi ridicat în picioare
dar nici măcar o clipă
o singură clipă
cizmele alea caraghioase nu m-au ascultat
Aşa cum fac femeile
la andra
a venit un vizitator
cu un aparat de fotografiat
foarte lung
pe care nu l-a dat nicio secundă
jos de la gât
parcă o mână cilindrică îi ieşea
din pântece
şi se uita curioasă către noi
o mână ţeapănă
paralizată
cu degetele amputate şi înlocuite cu un
ochi de sticlă bolboiat
am început să zâmbim ca nişte proşti
ca nişte fricoşi
care nu vor să li se întâmple nimic mai mult
decât ce li s-a mai întâmplat
după un timp
în care n-a spus un cuvânt
vizitatorul s-a uitat la ceas
s-a ridicat brusc şi a plecat fără să adauge ceva
cu toţii am zâmbit fericiţi
doar andra
şi-a cuprins burta cu mâinile
aşa cum fac femeile care aşteaptă pentru întâia oară
un copil
